Stiri

Curtea Constituţională: Kovesi, OBLIGATĂ să se prezinte la comisia de anchetă. Şefa DNA a încălcat autoritatea Parlamentului

Curtea Constituţională susţine, în motivarea deciziei din 3 octombrie legate de refuzul Codruţei Kovesi de a merge la Comisia de anchetă a alegerilor din 2009, că acest refuz a încălcat autoritatea Parlamentului şi principiul colaborării loiale între instituţiile statului.

Trei judecători CCR, respectiv Livia Stanciu, Maya Teodoroiu şi Mircea Minea, au formulat opinii separate la decizia CCR privind constatarea unui conflict Parlament – PÎCCJ generat de refuzul lui Kovesi de a se prezenta în faţa Comisiei de anchetă a alegerilor din 2009.

”Curtea constată obligaţia doamnei Laura Codruţa Kövesi de a se prezenta în faţa Parlamentului României – Comisia specială de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial şi de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei”, se arată în motivarea deciziei la sesizarea preşedinţilor Camerelor privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Ministerul Public ca urmare a refuzului procurorului-şef al DNA de a se prezenta la audieri în comisie.

Judecătorii CCR au analizat corespondenţa dintre Kovesi şi comisia de anchetă şi au decis că răspunsurile procurorului-şef al DNA nu au concurat la stabilirea situaţiei de fapt investigată de comisiei. ”Mai mult, această situaţie, coroborată cu imposibilitatea comisiei de a stabili adevărul, deşi a întreprins mai multe demersuri în vederea audierii şi altor persoane care ar fi putut avea cunoştinţă despre evenimentele cercetate, dar care au refuzat cooperarea motivat de faptul că au fost citate în calitate de martori într-un dosar de urmărire penală aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împrejurare care nu constituie un impediment legal pentru continuarea anchetei parlamentare, sunt de natură a crea un blocaj în activitatea comisiei speciale de anchetă”, au hotărât magistraţii Curţii.

Invocând jurisprudenţa Curţii, în motivarea deciziei se arată că persoanele care activează în instituţii ale statului care nu sunt subordonate Parlamentului sunt totuşi obligate să dea curs invitaţiei la audiere în virtutea principiului colaborării loiale între instituţii întrucât elementele materiale care constituie sursa pretinsului conflict reprezintă trei conduite distincte (refuzul unei persoane de a se prezenta la audiere în faţa unei comisii parlamentare de anchetă şi de a răspunde, personal sau în scris, la întrebările formulate de aceasta, refuzul procurorului general de ”a sancţiona neprezentarea” unui procuror aflat în subordinea sa în faţa unei comisii parlamentare de anchetă, respectiv refuzul de a înainta copia unui dosar de urmărire penală), conduite adoptate de reprezentanţii Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea constată că, în realitate, cererile formulate de Preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor vizează trei conflicte juridice de natură constituţională între autorităţi publice. Astfel, pe de o parte, este conflictul între Parlamentul României şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, generat de refuzul procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie de a se prezenta şi de a răspunde, personal sau în scris, la întrebările formulate de comisia specială de anchetă, pe de altă parte, este conflictul generat de refuzul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de ”a sancţiona neprezentarea” procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie în faţa comisiei de anchetă, şi, în fine, este conflictul generat de refuzul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a înainta copia unui dosar de urmărire penală.

Decizia nr.430 din 21 iunie 2017, par.36: ”Subiectelor de drept care nu sunt în raporturi constituţionale cu Parlamentul, mai precis sub controlul acestuia, nu li se poate impune obligaţia de a se prezenta în faţa comisiilor de anchetă în temeiul vreunui raport de subordonare sau control politic, ci numai în virtutea principiului colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului”, astfel că acest principiu ”presupune exercitarea cu bună-credinţă atât a competenţelor inerente funcţiei de anchetă a Parlamentului, cât şi a calităţii de reprezentant al unei instituţii publice”.

”Prin conduita sa, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu numai că înlătură a priori orice colaborare loială cu autoritatea care exercită suveranitatea poporului – Parlamentul României, ci refuză să participe la clarificarea unor aspecte legate de un eveniment de interes public (participarea în seara zilei de 6 decembrie 2009, dată la care s-a desfăşurat scrutinul naţional pentru alegerea Preşedintelui României, alături de alte persoane care deţineau funcţii publice – directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul adjunct al Serviciului Român de Informaţii şi senatori, în locuinţa domnului senator Gabriel Oprea) care, dacă s-ar dovedi real, ar avea un impact major negativ în plan social, politic şi juridic, prezervând, astfel, o stare de incertitudine cu privire la veridicitatea evenimentelor cercetate”, se arată în motivare.

Mai mult, această atitudine afectează integritatea prevederii constituţionale potrivit căreia parlamentarii îşi exercită mandatul în slujba poporului, iar Parlament este organ reprezentativ al acestuia. ”Prin refuzul procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie de a se prezenta în faţa Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial şi de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei, este încălcată autoritatea Parlamentului României, organ reprezentativ al poporului, şi este împiedicată desfăşurarea activităţii sale, sub aspectul îndeplinirii atribuţiilor de control prin intermediul comisiilor parlamentare”, se mai spune în documentul citat.

Pe 3 octombrie, Curtea Constituţională a statuat, cu majoritate de voturi, că procurorul-şef DNA, Laura Codruţa Kovesi, este obligată să se prezinte în faţa Comisiei de anchetă a alegerilor din 2009 şi să furnizeze informaţiile solicitate sau să pună la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute.

„În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a constatat că există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de refuzul procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie de a se prezenta în faţa Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial. În soluţionarea conflictului, Curtea a constatat obligaţia doamnei Laura Codruţa Kovesi de a se prezenta în faţa Parlamentului României – Comisia specială de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial şi de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei”, menţiona CCR într-un comunicat de presă.

CCR: Kovesi face parte din categoria persoanelor invitate, iar nu citate la Comisia de anchetă

CCR menţionează, în motivarea deciziei privind inexistenţa unui conflict Parlament – PÎCCJ generat de refuzul procurorului general Augustin Lazăr de a o sancţiona pe şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, pentru neprezentarea în faţa Comisiei de anchetă, că aceasta a fost invitată, nu citată.

„Curtea constată că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de refuzul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a exercita acţiunea disciplinară împotriva procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru neprezentarea în faţa Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial”, se precizează în motivarea deciziei CCR la sesizările preşedinţilor celor două Camere.

Curtea a reţinut faptul că, „în realitate”, ceea ce se impută procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este refuzul de a exercita acţiunea disciplinară împotriva Procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aflat în subordinea sa.

Curtea menţionează că posibilitatea sesizării conducătorului instituţiei în vederea aplicării prevederilor regulamentelor de organizare şi funcţionare a instituţiei respective pentru a aplica, dacă apreciază ca justificat, prin propriile acte de autoritate, sancţiunile prevăzute de lege nu este incidentă decât în cazul persoanelor citate la Comisia de anchetă.

„Or, aşa cum s-a reţinut în prealabil, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie face parte din categoria persoanelor invitate, iar nu citate”, subliniază CCR în motivarea sa.

Potrivit distincţiei operate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în virtutea funcţiei sale de conducere a unei autorităţi publice ce nu se află sub control parlamentar, acesta are obligaţia să ia parte la lucrările comisiei în toate cazurile şi indiferent de obiectul anchetei parlamentare, în considerarea principiului colaborării loiale şi al respectului reciproc între instituţiile/autorităţile statului, se menţionează în motivarea CCR.

Potrivit CCR, consecinţa unei conduite contrare poate atrage sesizarea Curţii Constituţionale cu cererea de soluţionare a unui conflict juridic între autorităţile statului, determinat de încălcarea principiului menţionat şi/sau, în cazul în care, din coroborarea datelor existente, rezultă indicii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, comisia poate sesiza organele de urmărire penală în vederea declanşării unei cercetări penale.

CCR: Legea nu dă dreptul Comisiei de anchetă să solicite documente sau informaţii de la autorităţi

Legea nu dă dreptul Comisiei de anchetă să solicite documente de la autorităţi, menţionează CCR, în motivarea deciziei sale privind inexistenţa unui conflict Parlament – PÎCCJ generat de refuzul PÎCCJ de a transmite o copie a dosarului de urmărire penală Comisiei de anchetă a alegerilor din 2009.

CCR precizează că, din analiza conţinutului normativ al art.9 alin.(3)-(6) din Legea 96/2006 nu rezultă dreptul comisiei de anchetă de a solicita acte, documente sau alte informaţii de la terţe persoane, altele decât cele citate sau invitate la şedinţele comisiei, şi nici dreptul de a solicita acte, documente sau alte informaţii de la autorităţi publice ale statului.

În mod corelativ, arată CCR, reglementarea legală nu instituie nicio obligaţie în sarcina persoanelor sau autorităţilor menţionate de a transmite acte, documente sau de a furniza alte informaţii pe care comisia le-ar aprecia utile în aflarea adevărului.

CCR admite că, în lipsa unei reglementări exprese privind obligaţia de a transmite, la cerere, informaţii cu caracter nepublic referitoare la proceduri judiciare, persoanele şi autorităţile publice care deţin astfel de informaţii sunt ţinute să respecte cadrul legislativ în vigoare, care le impune măsuri de protecţie a informaţiilor aparţinând categoriilor menţionate.

„În acest context, răspunsul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 4 septembrie 2017 (prin care procurorul general arată că actele de urmărire penală îşi păstrează caracterul nepublic şi după terminarea fazei de urmărire penală şi adoptarea unei soluţii în cauză, şi, aplicând dispoziţiile legale, face o prezentare a activităţilor efectuate în cadrul urmăririi penale şi a probelor administrate în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 213/P/2017, prezentând şi soluţia dispusă în cauză), este în acord cu prevederile legale în vigoare”, se precizează în motivarea CCR.

Curtea observă că împrejurarea care a generat starea conflictuală între cele două autorităţi publice implicate, Parlamentul României, pe de o parte, şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, este lipsa unei reglementări legale care să consacre dreptul comisiilor parlamentare de a solicita terţilor, persoane private sau autorităţi/instituţii publice, actele, datele şi informaţiile necesare realizării obiectivelor în vederea cărora au fost constituite, precum şi obligaţia corelativă a terţilor de a răspunde la asemenea solicitări.

„Prin urmare, revine Parlamentului României, în exercitarea funcţiei sale de legiferare, sarcina de a adopta reglementările legale prin care să consacre în mod expres instrumentele necesare îndeplinirii funcţiei sale de control, respectiv norme clare, previzibile prin care să asigure comisiilor parlamentare prerogativele inerente scopului pentru care sunt create, respectiv garanţiile/obligaţiile de care acestea sunt ţinute în activitatea pe care o desfăşoară”, menţionează CCR în motivare.

Curtea a constatat, astfel, că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de refuzul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a transmite o copie a dosarului de urmărire penală, aflat pe rolul acestui parchet, Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial.

Preşedinţii celor două Camere, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, au sesizat, în 13 septembrie, CCR cu privire la un posibil conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Ministerul Public, după refuzul Parchetului de a transmite Comisiei de anchetă parlamentară a alegerilor din 2009 dosarul scrutinului.

Cei doi preşedinţi de Cameră solicitau CCR să stabilească care este întinderea competenţelor/atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului şi ale ministerului Public în legătură cu realizarea anchetelor parlamentare. Decizia celor doi preşedinţi ai Camerelor de a sesiza CCR vine ca urmare a refuzului Procurorului Şef al DNA Laura Codruţa Kovesi de a se prezenta în faţa Comisiei de anchetă a alegerilor din 2009, precum şi al refuzului Procurorului General Augustin Lazăr de a înainta Comisiei de anchetă o copie a dosarului de urmărire penală nr.213/P/2017 privind scrutinul din 2009.

Pe 3 octombrie, Curtea Constituţională a statuat, cu majoritate de voturi, că procurorul-şef DNA, Laura Codruţa Kovesi, este obligată să se prezinte în faţa Comisiei de anchetă a alegerilor din 2009 şi să furnizeze informaţiile solicitate sau să pună la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute.

Pe de altă parte, CCR a decis atunci că nu există un conflict juridic de natură constituţională generat de faptul că procurorul general a refuzat să trimită comisiei dosarul de urmărire penală care viza scrutinul prezidenţial din 2009.

Sursa: Curtea Constituţională: Kovesi, OBLIGATĂ să se prezinte la comisia de anchetă. Şefa DNA a încălcat autoritatea Parlamentului